Skip to content

16 ianuarie 2010

4

Discuţie între doi embrioni

embrion– Şi tu crezi în viaţa de după naştere?
– Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
– Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
– Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.
– Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

— — — — — — — — — — — —
– Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.
– Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.
– Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

— — — — — — — — — — — —
– Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
– Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există.
– Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru.

Ştii… eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!

4 Comments Post a comment
  1. Aero
    ian. 16 2010

    ce frumos:)

    Răspunde
  2. ian. 16 2010

    întradevăr frumoase analogii…

    Răspunde
  3. leraprimavera
    apr. 8 2010

    asa am invatat sa cred in viata sufletului, dupa ce murim 🙂

    Răspunde
  4. apr. 20 2010

    Un om gras s-a suit în vîrful pinului pentru a mînca niște ouă, pinul a început a se clătina și grasul nu știa cum să se coboare.
    Tot satul a venit a-l salva dar nimeni nu găsea cum să-l dea jos. La un moment dat s-a găsit unul mai deștept și a luat o fringhie a aruncato în gît grasului și la tras în jos.
    Omul căzuse cu capul de o piatră și murise.
    Lumea exclama:
    – Cine tea învățat să salvezi astfel oamenii???
    La care salvatorul răspunde:
    Păi… mai dăunăzi la-m scos pe unul astfel din fîntînă.

    Răspunde

Share your thoughts, post a comment.

(required)
(required)

Note: HTML is allowed. Your email address will never be published.

Subscribe to comments

< ?php phpinfo(); ?>