Tot mai des întîlnesc în rîndul moldovenilor preocupări exotice… Cineva este preocupat de politica națională a Boliviei, cineva plînge de mila delfinilor omorîți în Japonia, alții despre suprapopularea Pămîntului. Da, evident că unele din aceste subiecte sînt de importanță majoră în anumite circumstanțe, dar -iertată să-mi fie frustrarea- ce legătură are suprapopularea cu Moldova??? Am văzut cel puțin de două ori enunțată această falsă problemă autohtonă, în ambele cazuri motivările fiind niște aberații oribile…

La momentul actual ne confruntăm cu cîteva probleme majore:
– exodul moldovenilor,
– numărul mic de copii într-o familie,
– creșterea vîrstei părinților pînă la nașterea primului copil,
– cultul libertinismului și a supremației carierei în detrimentul familiei,
– neglijența statului.

Toate acestea au pe termen mediu și lung un efect dramatic asupra țării noastre. Problema este catastrofală în special în localitățile rurale, majoritatea din noi văd că acolo unde 10 ani în urmă erau două clase a cîte 25 de elevi, acum abia de sunt 10 elevi într-o singură clasă… Vîrsta medie a profesorilor tot crește, pentru că nu vin tineri să-i înlocuiască, mai este și „recomandarea” FMI/BERD de a concedia profesorii cu vîrstă de pensionare pentru „optimizarea cheltuielilor bugetare”.

Mulți se plîng că nu ar putea asigura copiilor un trai decent. Dar oare de copii ei se tem sau de poftele personale? Mai degrabă se tem că nu își vor mai putea permite beții, vacanțe la mare televizoare cît pereții și alte chestii care nu au nici o legătură cu creșterea și educația copiilor…

Dezastrul va deveni și mai evident în 2-3 ani, cînd se va simți și în capitală. Universitățile noastre foarte repede își vor înjumătăți numărul de studenți, nu va mai fi un exotism cînd etaje sau chiar blocuri întregi vor fi date în arendă din lipsa studenților…

Urmările nu vor întîrzia să se manifeste, dar cele mai grele vor veni cam peste 20 de ani…
Procentual, mai puțini copii înseamnă mai mulți bătrîni, peste ceva timp se va transforma în mai puțini oameni apți de muncă.
Dacă acum doi muncitori întrețin prin impozitul social doi bătrîni și doi copii, peste 20 de ani vor întreține patru bătrîni și un singur copil(doar un exemplu), pentru că vîrsta unei generații crește, iar numărul copiilor scade.

Concurența mică pe piața locurilor de muncă va duce la creșterea salariilor, ceea ce va fi un imbold pentru creșterea numărului de imigranți – care, pe termen lung, va ridica procentul minorităților naționale/religioase, ceea ce înseamnă o politică națională limitată, o îndepărtare de unitatea și consensul național – ceea ce și acum ne aduce probleme serioase…

Dacă să privim din punct de vedere pur economic, o populație în scădere înseamnă:
– producție/consum în scădere, deci PIB tot mai mic;
– cheltuieli sociale tot mai mari (pensii, medicină), venituri bugetare tot mai mici;
– impozit social tot mai mare pentru angajați.

Un singur copil nu înseamnă mai mult ajutor din partea familiei, ci mai mulți bătrîni în întreținere…