La drept vorbind, nu cred că există nici cea mai mică şansă de a lupta cu succes deplin, sau măcar cu un succes considerabil, contra dezinformării, atîta vreme cît nu se va învăţă să se ia în serios adevărul informației, atîta vreme cît publicul în întregime nu va fi dobîndit sentimentul că adevărul e un lucru sacru, intangibil, cel mai preţios bun al nostru, poate că, dacă îl avem în mîini pentru a-l comunica altora, trebuie să-l tratăm cu o venerație religioasă, ca pe Sfîntul Chivot, şi că orice atentat la puritatea lui se pedepseşte prin căderea pe loc, ca fulgerat.

Aşa ceva nu se va realiza cu una cu două. Iată o părere atît de des neglijată.

Se povestește că, un sfînt, capturat şi jefuit de tîlhari, le-a cerut sa-l lase să plece pentru că nu mai avea la el nici un ban. I-au dat drumul. Îndepărtîndu-se, a găsit în fundul buzunarului un gologan. Atunci, s-a întors în fugă pentru a li-l da, pentru că nu suportă ca de pe buzele lui să se fi răspîndit o informație falsă.

Iată cum ar cere decenţa să fie tratat adevărul. Mai avem mult pînă acolo.

Vladimir Volkoff – Tratat de dezinformare. descarcă această carte