Demult vroiam să scriu acest articol, dar tot nu găseam timp. O fac acum. Să vedem ce-i cu toată vînzoleala acesta…

De vreo 9 ani de cînd sînt în Chișinău, nu-mi amintesc ca vreodată în maxi-taxi să se respecte „tichetarea” pasagerilor iar cine sînt proprietarii acestora știe orice boschetar: în mare parte politicieni, consilieri și alte persoane influente la nivel decizional.

Mă mir cum de fiecare dată cînd deținătorii acestor mijloace de  cărare o oamenilor cer mărirea prețului de călătorie, CMC aprobă(sau refuză) schimbările pe principii politico-erectorale. Niciodată nu sînt studii de caz, calcule sau măcar opinii de experți – pur și simplu se face circ.

Nu știu cum sînt percepute impozitele pentru acest gen de activitate, dar văd posibile două metode:
1. Se achită impozite în baza numărului de pasageri transportați,
2. Se achită o taxă lunară, calculată în baza unui număr aproximativ de pasageri. Cert e că mărimea acestor intrări în buget oricum depinde de numărul de pasageri transportați.

Întrebare de logică elementară: Ce îl împiedică pe un deținător de rute municipale să declare 100 de pasageri transportați în loc de 1000 și în loc de 100 lei impozit să achite doar 10 lei? (numere exemplificative). Cum direcția transport public sau consiliul municipal verifică aceste date??

De aici rezultă niște chestii foarte interesante:
1. Deținătorii de mijloace de transport public din Chișinău direct sau prin oamenii lor stabilesc politica tarifelor pentru prețul unei călătorii,
2. Aceste grupuri sînt interesate direct de creșterea tarifelor pentru călătorie,
3. Intrările în bugetul DTP și CMC sînt necontrolate și pot prezenta o eschivare enormă de la plata impozitelor,
3. CMC nu gestionează corect DTP,
4. Banii lipsă ar putea fi folosiți pentru acordarea de indemnizații pentru păturile social vulnerabile sau pentru repararea drumurilor.

Ceva timp în urmă au crescut tarifele pentru călătoriile în autobuze și troleibuze, prețul unei călătorii cu microbuzele  a rămas neschimbat. Numărul persoanelor ce călătoreau gratis sau cu reduceri a fost redus. În situația dată, microbuzele au devenit un mijloc de circulație mult mai atractiv din cauza micșorării sau anulării diferenței de preț, ceea ce a dus la un număr tot mai mare de călători cu maxi-taxi. Profit mai mare pentru deținătorii acestor rute, incomoditate crescută călătorilor.

Totodată mai puțini călători pentru RTEC și PUA, mai puțini bani, mai mică rentabilitate, mai mari cheltuieli și imposibilitate de supraviețuire pentru transportul public municipal. Deși există reglementări legale care nu permit transportarea pasagerilor în picioare – continuăm să fim duși ca în ’40 spre Siberia cîte 20 de oameni pe metru pătrat…

Recent au intrat în vigoare noi reguli de transportare a pasagerilor – schimbări ZERO! Șoferii în continuare fumează, consumă semințe, înjură, ascultă muzoane și conduc ca la Formula1. Își vor aminti de acest nou regulament atunci cînd vor vrea să prihvatizeze vreo rută: se vor găsi 10 băieți care să scrie plîngeri pentru Ruta X, ca în 3 zile să-i fie retrasă licența și să se anunțe concurs „public” pentru a o prelua, evident că se va ști (de ei) din timp cine o va cîștiga…

Ce-ar fi ca în loc de 2 rutiere să fie un autobuz? Consum de combustibil de 1,5 ori mai mult – număr de pasageri transportați de 3 ori mai mult, mai puțină poluare, mai puține ambuteiaje, mai multă siguranță la trafic, mai mult comfort pentru călători. Troleibuzele în genere ar crea poluare zero în oraș(nu luăm în calcul poluarea generată de producerea curentului electric). Evident că nu va fi așa ceva, autobuzele aparțin municipalității – rutierele unor businessmani…

De ce nu ar circula transportul și noaptea? Să fie, de exemplu, prețul dublu și să circule mai rar – o dată în jumătate de oră. Micul deficit ar fi suplinit de surplusul de călători în orele de vîrf. Dar vedeți dumneavoastră că interesul principal nu este utilitatea publică, ci banii patronilor…

Acum cînd numărul călătorilor în autobuze și troleibuze a scăzut se mai vor credite… Se vor lua aceste împrumuturi, dar nu se va reuși să fie restituite, RTEC și PUA vor ajunge default, va apărea necesitatea prihvatizării lor, evident că CMC va face așa cum vor dicta finanțatorii – prietenii democrației moldave… Și ne trezim cu prețul de vînzare de cîteva ori mai mic decît cel real. Și le vom pierde așa cum am rămas fără MoldovaGaz din contul datoriilor.