Puțini sunt cei care nu au auzit de Soros sau alți „filantropi”. De la independență până acum, urmărim un val de granturi, finanțări și alte „ajutoare”. Dar care e scopul lor?

Să încercăm a le dezghioca.

În general, avem trei situații: jertfă, sponsorizare  şi finanțare.

Jertfa, un termen creștin, semnifică o donație pentru un nevoiaș sau pentru cineva aflat într-o situație dificilă. Cel mai des se face anonim, autorul nu urmăreşte scopul de a fi divulgat.

Sponsorizarea este o acțiune prin care o persoană (sau un grup de persoane) oferă o donație condiționată de popularizarea acestui act. În limbaj de marketing, aceasta este o investiție în imagine – PR.

Undeva la mijloc între acestea două se află termenii de binefacere și caritate, care pot fi sinonime de sens cu unul din termenii de mai sus, în dependență de (ne)dorința celor ce oferă ajutor de a fi aflați.

Finanțarea, dacă ne referim la oferirea de granturi către „societatea civilă”, este cu totul alt fenomen.

Aici nu e nici jertfă, căci nu se face necondiționat, dar nici sponsorizare – căci finanțatorii rămân cel mai des anonimi  şi urmăresc altceva decât promovarea propriei imagini. Atunci ce este?

Răspunsul este însăşi în condiția de a oferi finanțare pentru careva organizații.

Finanțarea se face pentru anumite proiecte. Modul de implementare a proiectului este dictat de finanțator, o organizație poate deveni beneficiar doar dacă se angajează să respecte cu strictețe condițiile finanțatorului. Rezultă că finanțatorii nu sunt sponsori, ci angajatori, iar organizațiile „civile” sunt doar executanți. Raportul dintre aceste două entități se reduce strict la plasarea ofertei de către primii și îndeplinirea ei de către cei din urmă.

Prima concluzie este evidentă: organizațiile ce activează din finanțări străine nu se bazează pe necesitățile reale ale societății pe care pretind a o reprezenta, ci pe intențiile finanțatorilor. O altă concluzie este că finanțatorii externi, prin oferta lor de granturi, pot impune care probleme să fie pe ordinea de zi a „societății civile” și care să nu fie, deci pot dicta direct climatul social.

Finanțările ce ajung la noi în țară vin în cea mai mare parte din occident – de la țări concrete sau structuri cu pretenții internaționale. Mai „investesc” rușii în tot felul de organizații maldaveniste (deși nu putem fi siguri dacă o fac cei din Rusia sau grupări de pe la noi), îi vedeți pe reprezentanții lor – au bani și sunt foarte activi în a polua internetul cu teorii pseudoștiințifice. Să nu confundăm aceste proiecte ideologice, ce vizează populația majoritară cu unele acțiuni ale Ucrainei, Turciei sau Bulgariei care vizează grupurile etnice minoritare. Pe de altă parte, nu analizăm în acest context acțiunile Rusiei în Transnistria.

Ați auzit de careva proiecte finanțate de chinezi, brazilieni sau japonezi? Nu cred. De ce? Să fie cei din urmă vizați mai puțin omenoşi? Să fie occidentalii mai buni la inimă?

Răspunsul e în altă parte decât calitățile personale ale unor oameni…

„Societatea civilă” de la noi vine în permanență cu tot felul de rapoarte, statistici şi alte date ce nu prea au legătură cu realitatea, deseori o recunosc chiar ei că informația furnizată de ei este „aproximativă”.

Vedem că instrumentul de bază a acestor organizații sunt denaturarea sau inventarea datelor statistice. Impunerea problemelor  şi a priorităților false deja ține de manipulare, aceasta e o artă a războiului. Înseamnă oare asta că occidentul duce un război informațional contra noastră?

De ce ar face-o?

Sunt posibile două explicații: sau aceasta e o formă de investiție în prostia umană, domeniu ce este foarte profitabil financiar, sau implicațiile sunt mult mai profunde și prin această denaturare a realității occidentul vrea să ne supună, nu doar economic, ci și spiritual.

Oricare ar fi răspunsul, concluzia este aceeași: în scopul asigurării securității informaționale și sociale, finanțarea din exterior a organizațiilor nonguvernamentale trebuie interzisă!

În aceeași situație se află  și mass-media – portavoce a acelorași interese, sectele și partidele politice, care au față de careva forțe anonime „principii, valori și angajamente”. Atât timp cât interesele și preocupările politice și sociale vor fi dictate din exterior, atâta timp Republica Moldova va fi un instrument ce nu va lucra în interesul moldovenilor, ci îi va exploata economic.