(n. 24 martie 1909, Bucureşti – d. 17 februarie 2001, California)

Este simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului. Dacă românii ar fi ştiut despre curajul ei, poate că resemnarea şi laşitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea guvernării atee. Oamenii ştiau însă doar de „bandiţii din munţi”.

A vrut să trăiască şi să moară ca un om liber. N-a renunţat la credinţa ei nici măcar cînd a fost atîrnată cu părul de un cîrlig şi bătută pînă la pierderea cunoştinţei.

„În luna octombrie s-au împlinit 6 ani de cînd a murit Elisabeta Rizea. Vă întrebați, probabil, cine a fost Elisabeta Rizea? Ca să aflați nu trebuie să căutați pe wiki, unde o viață de om și chinuri, 12 ani de pușcărie, 2 sentințe din care una de pedeapsă cu moartea, bătai și torturi, sînt „sintetizate” în 5 rînduri leșinate despre satul Nucșoara și despre simbolul rezistentei anticomuniste, Elisabeta Rizea. Și m-apuc eu de documentat articolul pe google și ce credeți că găsesc la o căutare după satul Nucșoara? În loc de frații Arnăuțoiu, de colonelul Arsenescu, de Elisabeta Rizea sau de rezistența anticomunistă din Munții Muscelului, găsesc numai tîmpenii gen cazare, turism bla bla bla… Așa că am să vă povestesc, pe scurt, despre imaginea femeii care a „oferit suport logistic” grupului de rezistență Arsenescu-Arnăuțoiu.

Ca să vorbești de Elisabeta Rizea ar trebui în primul rînd să știi ce a fost fenomenul Nucșoara, ce a însemnat satul din Argeș pentru a cărui înfrîngere, Securității i-au trebuit 12 ani, rezistența anticomunistă luînd sfîrșit în 1961 odată cu arestarea lui Gheorghe Arsenescu, ultimul lider aflat în libertate din grupul Arsenescu-Arnăuțoiu. În tot acest timp sătenii din Nucșoara au fost împărțiți în doua părți, pe de o parte turnătorii și oameni care au ajutat Securitatea, iar pe de alta – adevărați eroi necunoscuți care i-au ajutat pe partizanii din munți.

Un astfel de erou a fost Elisabeta Rizea, arestată și condamnată de 2 ori, odată la 9 ani de temniță grea și a doua oară direct la moarte. Prin tăria ei de caracter, prin faptul ca nu i-a trădat pe partizani în ciuda bătăilor și torturilor primite devine un simbol și o emblemă a luptei anticomuniste din România.”

(de prin lume adunate)