Permanent și pretutindeni, tot felul de neomarxiști-liberalo-euro-americani tocmai tremură acuzînd pe cineva de fundamentalism. Orice manifestare a gîndirii critice le provoacă mari emoții, indiferent că e vorba de etnici ruși din Moldova votanți ai lui Ciorescu sau de intelighenți-ăxperți de pe la ONU, Amnesty International sau alte structuri idolatrizate.

Zic ei, nebunii, că orice opinie care se bazează pe careva convingeri, idei sau valori temeinice reprezintă o încălcare a normelor democratice, principiului toleranței și a altor mituri ale lor. Mai zic, tot ei, aceste slugi plătite gras din buzunare de bancheri și „filantropi”, că nu există în lume principii care ar fi fundamentale – iar această concepție este una fundamentală și absolut valabilă.

Păi bine, domnilor-tovarăși, de ce atitudinile voastre fundamentale înseamnă libertate, iar oricare alte atitudini temeinice le declarați retrograde, fasciste și teroriste? Au nu percepeți handicapul grav?

Să le luăm pe rînd.

Democrație. În orice tratat politic sau istoric e scris negru pe alb că democrație înseamnă puterea poporului, presupunînd suveranitatea și voința majorității. Dacă însă analizăm interpretarea a tot felul de bravi apărători ai „drepturilor omului”, cu aere de salvatori și fițe de adolescente blonde, „democrația” de azi înseamnă posibilitatea tuturor lepădăturilor de a se manifesta liber. Ori astă „democrație liberală” deja nu are absolut nici o legătură cu democrația în sine, ar fi corect să-i spunem pe nume: NONDEMOCRAȚIE. Această nouă formă de orînduire implică un enorm derapaj dintre pretenții și realitate. O asemenea dublugîndire nici chiar Orwell în al său 1984 nu visa! Doar în nondemocrație e posibil să lupți pentru pace! Bine zice un slogan în engleză: Fighting for peace, is like fucking for virginity.

Recent am fost la întîlnirea cu Heiner Bielefeldt. După toată pledoaria lui neomarxistă și imperialistă, i-am pus o întrebare: Dacă în Republica Moldova, în urma unui referendum popular, 90% ar vota pentru interzicerea unei secte – va fi această decizie una democratică? Răspunsul său nu m-a mirat: – Nu, aceasta va fi o gravă încălcare. – Dar suveranitatea? l-am întrebat eu… nu mi-a răspuns.

Acum nu mai există suveranitate a popoarelor sau a țărilor, unica libertate este de a adopta modelul nondemocratic! Dacă nu o faci de bună voie, vei fi răpus de o revoluție nondemocratică. Apropo, recent în Antarctida a fost găsit petrol – regimul criminal al pinguinilor nu mai are mult de trăit!

Libertate. Și ea tot e o nonlibertate. Se face referință la o abstractă libertate absolută, dar știe orice copil că cel puțin față de legile fizicii nu poți fi liber. Libertatea de fapt înseamnă cunoașterea – „cunoaște adevărul și el te va face liber”. Unica libertate pe care o oferă nondemocrația este aceea de a alege între a fi prostituată, sclav sau mort. Adevărata libertate fiind continuu și insistent ascunsă sub tot felul de minciuni și propagandă. „Gîndește liber!” – cunoașteți cu toții sloganul.

Un caz particular e libertatea expresiei. Acesta e un abuz cînd nu ai ce exprima și e un nonsens cînd nu te aude nimeni. Așa cum i se întîmplă mamei ce protestează liber și democratic de trei ani în fața Procuraturii Generale…

Egalitate. O poveste, frumoasă, dar poveste. Natura umană presupune o inegalitate înnăscută: unii sînt mai înalți – alții mai scunzi, unii mai iuți – alții mai greoi, unii mai deștepți – alții mai puțin. Bărbații sînt bărbați, femeile sînt femei – nu sînt egali, sînt complimentari!

Povestea cu egalitatea posibilităților e și mai amuzantă: Un oarecare Vasile, băiat deștept, dar fără bani, cu siguranță va pierde campania electorală în fața unui oarecare Ivan, care prost, dar cu relații și tătic bogat…

Lege. Deși nu funcționează, e proastă și neînțeleasă – totuși i se conferă un fel de sfințenie. Un caz particular – Constituția, care, chiar dacă doar în ultimii o sută de ani s-a schimbat de vreo 10 ori și puțin probabil să mai trăiască 10 ani, este prezentată drept o bogăție și o autoritate supremă. Întrebați orice moldovean: ce este legea? Răspunsul va fi mai întotdeauna același: un instrument prin care vechii și noii mafioți jefuiesc țara și poporul. Respectarea legi în Moldova e un fel de handicap, e privită ca o gravă prostie.

De ce se întîmplă asta? Răspunsul e simplu, dar nu-i evident pentru toți: legea, în formularea ei, e străină de poporul nostru. În anii ’90 prostește și orbește s-a copiat Codul Vamal de la italieni, Codul Fiscal de la francezi, Codul Nu_știu_care copiat de la nu_știu_cine.

Constituția și ea e o adunătură de texte străine și contradictorii: Articolul 1, aliniat (1): Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil … Articolul 4, (2) … prioritate au reglementările internaţionale. Dar suveranitatea? Dar independența? Poporul nu e format din oameni?

Această absolutizare a legii și a statului e o viziune pur fascistă, doar pentru ei statul imperial este mai important decît oamenii. Deci aprigii antifasciști sînt cei mai înrăiți fasciști?

Libera concurență. Moș Vasile luptă în aceleași condiții cu Mike Tyson, iar Moș Ion – cu Monsanto.

***

Vorbeam de fundamentalism. Acu ei mă vor acuza de intoleranță, de (VAI!!!) noneuropenism!, vor zice că sînt vîndut rușilor sau îmi vor aduce alte acuzații. Tocmai din motivul că ei nu admit alte păreri decît cele care se bălăcesc în pseudodiversitatea lor abjectă. De asta și sînt fundamentaliști.

PS: Pentru toți visătorii cu plumb în ochi și ceară în urechi, recomand 1984 al lui Orwell amintit mai sus. Ajută a înțelege această Vajnică Lume Nouă a sclavilor fericiți…