În goana după nou, modern, interesant, neobişnuit, tot mai des împrumutăm comportament, modă, obiceiuri şi sărbători străine – Valentine’s Day, Halloween-ul, 1 mai, 8 martie, 23 februarie… culmea ar fi să sărbătorim şi Ziua Independenţei pe 4 iulie…

Mai ieri, 9 mai era „Ziua Victoriei”, azi e „Ziua Europei”, dar cînd va veni şi „Ziua Noastră”? Cînd vom putea sărbători ceva ce să ne fie aproape de sufletul nostru chinuit?

Dacă ar trebui să sărbătorim în mai – atunci cu siguranţă e data de 10. Pentru că anume în această zi, după ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă solemn Independenţa absolută a României.

Comuniştii, după 1947, au încercat să înlăture orice urmă a monarhiei din istoria ţării, „mutând” sărbătorirea independenţei pe 9 mai, încît să fie ecranizată de „Marele război pentru apărarea patriei”

Tot în data de 10 mai, deja 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României, iar România a fost ridicată la rangul de Regat.

Realitatea de astăzi e dură și dureroasă… În loc să sărbătorim mîndria națională – independența, noi ne batem joc de memoria înaintașilor… Sărbătorim victoria sovieticilor, care ulterior au înfometat, deportat și omorît sute de mii de români basarabeni. Mai nou am început să sărbătorim o nouă uniune sovietică: „ziua europei” – care în esență este o năpastă la fel de periculoasă, dar mult mai perfidă. Lucrarea ei este aceeași: îndepărtarea credinței din viața noastră, impunerea unor valori false și străine, ceea ce cu siguranță poate fi catalogat nicicum altfel decît urss2…

Dar nu disperăm, toate statele imperialiste pînă la urmă cad. Va cădea și ue cu toată groaza ei de birocrație, corupție, minciună, prostie și robie.

România pe care urmează să o construim este în primul rînd în sufletele noastre, atunci cînd fiecare român va fi conștient și consecvent în trăirea neamului său, atunci cînd orice cugetare sau acțiune a noastră va fi în perfect acord cu trăirea înaintașilor noștri: Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu și alți eroi – abia atunci avem voie să purcedem la realizarea de facto a României Mari. Atît timp cît România este sub totală ocupație „europeană” – în esență jidănească, Republica Moldova are rostul sacru de a menține vie flacăra românismului!

Avem nevoie de o revoluție, dar ea trebuie să fie nu pe străzi și nici la hotare, ci în fiecare din noi. Atunci cînd vom depăși trăirea egoistă și mizeră, atunci cînd ne vom racorda la sufletul viu al românismului, abia atunci România va putea reînvia.

Comunism, liberalism, socialism, democrație – toate sînt dictaturi: a clanurilor, a banilor sau a minciunii. Toate aceste forme de guvernămînt parazitează neamul românesc, sînt un blestem dat nouă pentru slăbirea credinței noastre.

Rezolvarea problemelor noastre este imposibilă la nivel politic sau administrativ, trebuie stîrpit mucegaiul care ne-a invadat trăirea – cînd vom îndepărta această duhoare, atunci toate celelalte se vor stabili în mod natural, de la sine: constituție, putere, legi.

„Ce e al nostru – e pus deoparte” – să fim tari, să fim dârji, să fim mândri. Adevărul e de partea noastră şi nici un regim sau teroare nu ne poate învinge! Aşa să ne ajute Dumnezeu!